Ioan C. TEȘU

Pr. prof. dr.
Ioan C. TEȘU
» Toți autorii
19 Sep 2017

Santified in 2015, Saint Paisios the Athonite is one of the greatest gifts Mount Athos and the Greek Church has offered to our wrought up world and to its contemporary and restless breather. The study in case brings forward precepts regarding modern family challenges and their possible spiritual answer. The purpose of a profound Christian education is not only to fulfil the human being as an individual, but also to work out one′s own salvation of the soul and contribute to the well-being of the Church and of the citizenry. Saint Paisios wrote that people of today have steel hearts, always looking for the sky and its stars, exploring every detail of the cell, but never finding time to focus on their soul. The author describes Saint Paisios′ morals on contemporary family and presents the criteria of establishing one.

...
13 Apr 2017

Saint Porfirios of Kavsokalivia was a blessed servant of God who received special gifts during his life, as an answer for his ascetical struggle and spiritual life. The study Advise and spiritual counsels of Saint Porfirios of Kavsokalivia concerning children′ education underlines some of his most important convictions. Education must start at a very young age and the most important role belongs to the parents, especially to the mother. At the base of education must be the Christian virtues: humbleness, love and faith. One should pay close attention to the prayer, which is the dialog between the individual and his Creator. The profound religious life of the parents has the most important significance in the art of mastering children education.

...
2 Aug 2016

Credința creștină consideră că gândurile și cuvintele sunt efecte ale căderii în păcat. În starea paradisiacă, primii oameni se aflau într-o legătură ontologică, ființială cu Dumnezeu, într-o comuniune deplină. Abia prin căderea în păcat, amplificată apoi de păcatele personale, a apărut scindarea dintre gând, cuvânt și faptă în viața oamenilor. Cuvântul este un instrument al comunicării și un mijloc de stabilire a comuniunii interumane. Nevoia de comunicare și comuniune este, astfel, o nevoie fundamentală a omului. Comunicăm tot mai mult și mai performant, dar suntem tot mai puțin în comuniune, vorbim și ascultăm tot mai mult, dar transmitem și primim tot mai puțin, ascultăm, dar nu auzim, privim, dar nu vedem. Cu adevărat, cuvântul este piatră de hotar în devenirea noastră spirituală. Cu un cuvânt bun poți întoarce un om din ghearele morții, după cum un cuvânt rău, rostit indiferent sau răuvoitor, într-o situație limită, într-un moment critic, de cumpănă din viața cuiva, îl poate arunca în brațele deznădejdii, îi răvășește fundamental sufletul și viața. Omul are datoria de a rosti cuvinte duhovnicești, cuvinte cu o încărcătură spirituală pozitivă și formativă, care să zidească și să edifice, să lumineze și să mântuiască.

...
2 Aug 2016

Unii ar putea interpreta învățătura Părintelui Dionisie Ignat din Sfântul Munte ca fiind expresia unui tradiționalism și rigorism exagerat, a unui fundamentalism și extremism religios anacronic și retrograd. Noi, însă, avem convingerea fermă că acestea sunt cuvintele unui autentic avvă, a unui Părinte duhovnicesc, încercat și călit în lupta împotriva relelor morale, angajat deplin în apărarea și proclamarea Adevărului suprem, care este Hristos și, prin urmare, cuvintele sale reprezintă o mărturie de vizionarism spiritual și de profetism creștin. În același mod, Sfinția Sa poate fi considerat unul, poate dintre ultimii, reprezentanți ai monahismului ortodox autentic și tradițional, iubitor de tradiție și rânduială, de liniște și ascultare, de rugăciune și smerită cugetare.

...
15 Sep 2015

În studiul intitulat Sfaturi și îndemnuri duhovnicești ale Cuviosului Paisie Aghioritul, pentru familia creștină, autorul subliniază unele cuvinte ale monahului atonit, cu privire la motivele autentice de alegere a vieții monahale sau a celei de familie, criteriile alegerii partenerei sau a partenerului de viață și calitățile pe care trebuie să le dețină, virtuțile ce trebuie să caracterizeze viața de familie, între care excelează: credința, rugăciunea, consultarea cu duhovnicul. Totodată, sunt menționate unele sfaturi privind relațiile dintre soții, precum și cele dintre părinți și copii și moduri de depășire a situațiilor conflictuale ce pot apărea în viața familiei creștine. Un spațiu special este consacrat descrierii binecuvântărilor pe care le trăiesc familiile cu mulți copii, precum și principiile unei educații morale autentice, așa cum au fost acestea oferite de către Părintele Paisie Aghioritul.

...
19 Mai 2015

Studiul intitulat Chipul „părintelui duhovnicesc”, în scrierile Cuviosului Paisie Aghioritul, prezintă învățătura Cuviosului Părinte, cu privire la importanța pocăinței și a părintelui duhovnicesc pentru mântuire. Sunt menționate, într-o primă secțiune, unele cuvinte ale sale privind starea generală a lumii contemporane și realitatea tristă, potrivit căreia, păcatele au devenit o „modă”, în timp ce virtuțile sunt considerate semn al „regresului”. Este subliniată, apoi, învățătura Cuviosului Părinte privind importanța Sfintei Taine a Pocăinței, considerată „al doilea botez”, „botezul lacrimilor”, însușirile adevăratei pocăințe și efectele ei, calitatea de „doctor al sufletelor” sau „doctor lăuntric” a duhovnicului, pentru ca apoi să fie descrise calitățile spirituale ale monahului atonit, ca „părinte duhovnicesc”, cele mai importante dintre acestea fiind: discernământul duhovnicesc, răbdarea, bunătatea, blândețea și, în mod deosebit, iubirea.

...
19 Ian 2015

Studiul intitulat Chipul „părintelui duhovnicesc”, în scrierile Cuviosului Paisie Aghioritul, prezintă învățătura Cuviosului Părinte, cu privire la importanța pocăinței și a părintelui duhovnicesc pentru mântuire. Sunt menționate, într-o primă secțiune, unele cuvinte ale sale privind starea generală a lumii contemporane și realitatea tristă, potrivit căreia, păcatele au devenit o „modă”, în timp ce virtuțile sunt considerate semn al „regresului”. Este subliniată, apoi, învățătura Cuviosului Părinte privind importanța Sfintei Taine a Pocăinței, considerată „al doilea botez”, „botezul lacrimilor”, însușirile adevăratei pocăințe și efectele ei, calitatea de „doctor al sufletelor” sau „doctor lăuntric” a duhovnicului, pentru ca apoi să fie descrise calitățile spirituale ale monahului atonit, ca „părinte duhovnicesc”, cele mai importante dintre acestea fiind: discernământul duhovnicesc, răbdarea, bunătatea, blândețea și, în mod deosebit, iubirea.

...
17 Iun 2014

Pentru Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, monahismul ortodox a reprezentat un adevărat stindard al apărării și propovăduirii dreptei credințe, în toate epocile istoriei creștine; mănăstirile - oaze de spiritualitate ortodoxă și de identitate națională, iar monahii de vocație - modele sublime de întrupare a învățăturii Mântuitorului Iisus Hristos. Sfinția Sa a avut o înaltă considerație pentru viața monahală, apreciind că aceasta va fi un reper fundamental pentru creștinism și creștini, atât timp cât își va păstra nealterate voturile și idealurile, îndeplinindu-și vocația prin practicarea unei vieți de sfințenie. Relația pe care a avut-o și a cultivat-o Părintele Profesor Dumitru Stăniloae cu monahismul și monahii este una de reciprocă prețuire. Fie prin pelerinajele făcute, fie prin relațiile spirituale cu mari duhovnici, Părintele Profesor a cunoscut din interior monahismul, pe care l-a văzut totdeauna ca un factor de îmbunătățire morală a vieții creștine, la modul general. Din perspectiva istoriei monahismului, Părintele Stăniloae a consacrat numeroase eforturi și pagini monahismului ortodox românesc și personalităților lui centrale, datorită profundelor sale convingeri privind vocația de sinteză a spiritualității ortodoxe românești, a echilibrului și discernământului acesteia. Pentru toate aceste merite și servicii făcute monahismului românesc și celui ortodox, în general, Părintele Profesor Dumitru Stăniloae s-a bucurat de o apreciere și o prețuire speciale, monahii considerându-l, chiar dacă a trăit în familie, „unul de-al lor”, și aceasta pentru că au găsit în el un autentic iubitor și apărător al valorilor înalte ale vieții monahale.

...
24 Feb 2014

Pentru Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, monahismul ortodox a reprezentat un adevărat stindard al apărării și propovăduirii dreptei credințe, în toate epocile istoriei creștine; mănăstirile - oaze de spiritualitate ortodoxă și de identitate națională, iar monahii de vocație - modele sublime de întrupare a învățăturii Mântuitorului Iisus Hristos. Sfinția Sa a avut o înaltă considerație pentru viața monahală, apreciind că aceasta va fi un reper fundamental pentru creștinism și creștini, atât timp cât își va păstra nealterate voturile și idealurile, îndeplinindu-și vocația prin practicarea unei vieți de sfințenie. Relația pe care a avut-o și a cultivat-o Părintele Profesor Dumitru Stăniloae cu monahismul și monahii este una de reciprocă prețuire. Fie prin pelerinajele făcute, fie prin relațiile spirituale cu mari duhovnici, Părintele Profesor a cunoscut din interior monahismul, pe care l-a văzut totdeauna ca un factor de îmbunătățire morală a vieții creștine, la modul general. Din perspectiva istoriei monahismului, Părintele Stăniloae a consacrat numeroase eforturi și pagini monahismului ortodox românesc și personalităților lui centrale, datorită profundelor sale convingeri privind vocația de sinteză a spiritualității ortodoxe românești, a echilibrului și discernământului acesteia. Pentru toate aceste merite și servicii făcute monahismului românesc și celui ortodox, în general, Părintele Profesor Dumitru Stăniloae s-a bucurat de o apreciere și o prețuire speciale, monahii considerându-l, chiar dacă a trăit în familie, „unul de-al lor”, și aceasta pentru că au găsit în el un autentic iubitor și apărător al valorilor înalte ale vieții monahale.

...
17 Dec 2013

In the understanding of Father Dumitru St\niloae, theology means not talking about God, but talking to Him, the dialogue with Him achieved during a state of prayer...

...
9 Iul 2013

Astăzi, într-o lume tot mai zbuciumată, omul contemporan poate găsi în cuvintele și sfaturile Părinților Bisericii remedii la multe dintre neliniștile ontologice și la frământările sale existențiale. Iar eficiența acestora este cu atât mai sporită cu cât ele nu sunt produsul exclusiv al minții omenești, al puterii de pătrundere sau al introspecției unui terapeut, oricât de bine pregătit ar fi el, nici al unor tehnici de sondare abisală a inconștientului, ci au calitatea de lucrări vindecătoare și mântuitoare.
Sfântul Ioan Casian, teolog de mare profunzime intelectuală și desăvârșit cunoscător al vieții ascetice creștine, îmbină în modul cel mai fericit înțelepciunea pozitivă a Romei cu intelectualismul grecilor, acestea îndreptate spre viața practică, oferindu-ne nouă, celor de astăzi, cuvinte „cu putere multă”, capabile să ne descopere adevăratele sensuri ale vieții și rațiunile ființiale ale lumii, „ancorându-ne” în Dumnezeu și în bogata lume spirituală.

...
9 Iul 2013

Avându-și originea ultimă în păcatul strămoșesc, amplificat de păcatele personale, necazurile, suferințele și bolile sunt semne ale iubirii și milei lui Dumnezeu, dovezi ale atotînțelepciunii Sale. Situațiile limită, împrejurările dramatice din viață, încercările și durerile prezente nu sunt semne ale abandonului sau ale uitării din partea lui Dumnezeu, ci constituie o probă dificilă ce trebuie depășită prin demnitate și noblețe sufletească, prin credință, răbdare și rugăciune, în nădejdea răsplății veșnice de la Dumnezeu.
Suferințele și pătimirile trecătoare sunt semne ale alegerii dumnezeiești, pe care creștinul le experimentează în drumul său spre bucuriile viitoare și veșnice, iar asumarea și purtarea acestora este considerată în credința ortodoxă cea mai înaltă harismă, cel mai important dar pe care îl poate dobândi omul spre viața viitoare, veșnică și fericită.

...