Antropologie

Taina unităţii Sfintei Biserici şi societatea umană. Cultura seculară şi/sau cultura duhului. Viziunea teologică a arhimandritului Sofronie Saharov

Acest studiu are în vedere tema unității Bisericii din perspectiva gândirii teologice a părintelui arhimandrit Sofronie Saharov. Ținând cont de viața concretă a ființei umane am încercat să ne oprim atenția asupra unității Bisericii, a fundamentelor teologice, a consecințelor și implicațiilor acestui dar sfânt pe care Dumnezeu l-a făcut lumii. Am subliniat, în acest sens, faptul că dimensiunea ipostatică şi sobornicească a Bisericii este singura care exprimă la modul cel mai sublim unitatea treimic-dumnezeiască ipostatică ca fundament al vieţii eclesiale. Pentru acest motiv, toţi oamenii sunt chemaţi să participe la viaţa Bisericii pentru că numai în Biserică se află existenţa desăvârşită după chipul Sfintei Treimi. Biserica este una. Ea este întemeiată astfel tocmai în vederea unităţii şi din unire, pentru ca toţi să fie una. Unitatea Bisericii decurge în chip necesar din unitatea dumnezeirii, întrucât Biserica nu e o mulţime de persoane în izolarea lor individuală, ci în unitatea harului dumnezeiesc, viu, prezent în mulţimea făpturilor ipostatice raţionale. Biserica este viaţă nouă cu Hristos şi în Hristos, condusă de Duhul Sfânt pe temeiul unităţii şi sobornicităţii treimice. Biserica este chemată, astfel, să reproducă în existenţa sa existenţa treimică divină, adică să realizeze unitatea feluritelor ipostasuri după modelul Sf. Tremii, și să transfigureze cultura lumii într-o cultură și civilizație a spiritului.

Ascending to Christ, Becoming Anthropos - As Depicted in a Fresco at the Sucevita Monastery

Reading an iconographer’s text, which is an icon, requires mainly a key to understand it and an open heart to accept what is to be revealed after the opening is performed. Knowing perhaps that through the ages the key of understanding the frescoes at the Sucevita monastery might become lost, the iconographer preferred to offer himself the key in deciphering the mystagogy of his paintings.

Contribuții ascetico-mistice creștine: Sfântul Ioan Casian (I)

Pr. prof. dr. Ioan C. TEȘU

Astăzi, într-o lume tot mai zbuciumată, omul contemporan poate găsi în cuvintele și sfaturile Părinților Bisericii remedii la multe dintre neliniștile ontologice și la frământările sale existențiale. Iar eficiența acestora este cu atât mai sporită cu cât ele nu sunt produsul exclusiv al minții omenești, al puterii de pătrundere sau al introspecției unui terapeut, oricât de bine pregătit ar fi el, nici al unor tehnici de sondare abisală a inconștientului, ci au calitatea de lucrări vindecătoare și mântuitoare.

Teofania Botezului ca manifestare a slavei. De la hainele de piele, la hristomorfizarea baptismală

Pr. lect. dr. Nichifor TĂNASE

Mântuitorul a oferit firii omeneşti, prin Botezul Său, noua naştere în Duh la care şi Adam a fost chemat dar de la care s-a îndepărtat prin păcatul său. Afundarea baptismală reprezintă în acelaşi timp enipostaziere în Hristos şi iradiere pnevmatico-energetică.

Bolile — „divina filosofie”; suferința — „pedagogie divină”

Pr. prof. dr. Ioan C. TEȘU

Experiența umană demonstrează că necazurile, suferințele, durerile și bolile sunt realități universale ale vieții, pentru a căror înfruntare trebuie să se pregătească. Avându-și cauza ultimă în păcatul strămoșesc, amplificat de păcatele personale, încercările dramatice și dureroase ale vieții își au originea în setea omului de a-și procura cât mai multe și mai intense plăceri și bucurii.