Antropologie creștină

Contribuții ascetico-mistice creștine: Sfântul Ioan Casian (III)

Pr. prof. dr. Ioan C. TEȘU

Astăzi, într-o lume tot mai zbuciumată, omul contemporan poate găsi în cuvintele și sfaturile Părinților Bisericii remedii la multe dintre neliniștile ontologice și la frământările sale existențiale. Iar eficiența acestora este cu atât mai sporită cu cât ele nu sunt produsul exclusiv al minții omenești, al puterii de pătrundere sau al introspecției unui terapeut, oricât de bine pregătit ar fi el, nici al unor tehnici de sondare abisală a inconștientului, ci au calitatea de lucrări vindecătoare și mântuitoare.
Sfântul Ioan Casian, teolog de mare profunzime intelectuală și desăvârșit cunoscător al vieții ascetice creștine, îmbină în modul cel mai fericit înțelepciunea pozitivă a Romei cu intelectualismul grecilor, acestea îndreptate spre viața practică, oferindu-ne nouă, celor de astăzi, cuvinte „cu putere multă”, capabile să ne descopere adevăratele sensuri ale vieții și rațiunile ființiale ale lumii, „ancorându-ne” în Dumnezeu și în bogata lume spirituală.

The Specificity of Orthodox Mariology reflected in the Sacrament of Holy Unction. A Biblical, Liturgical and Patristic Argumentation

Nelipsită nicicând din rugăciunile noastre, Maica Domnului se dovedeşte întotdeauna grabnic ajutătoare , „uşă milostivirii” , „prin care lumea s-a umplut de milă”. Mai mult decât oricare altă Sfântă Taină, Taina Maslului este Taina mângâierii celor întristaţi, pentru care Maica Domnului a rămas, prin calitatea ei de mijlocitoare către Hristos, „singură grabnic ajutătoare” . De aceea ea este invocată ca „rugătoare caldă şi zid nesurpat, izvor de milă şi lumii scăpare”. Ea a primit de la Hristos Domnul puterea de a dezlega, prin „mângâierea rugăciunilor”, suferinţele celor bolnavi . Maica lui Dumnezeu are puterea de a-L face milostiv pe Acela Care este „singurul Dumnezeu, Care cu mila şi cu îndurările sale tămăduieşte tuturor patimile sufletelor şi zdrobirile trupurilor”, făcându-ne părtaşi „noianului celui nemărginit al milostivirii”.

Necazurile, durerile și suferințele – forme ale iubirii milostive a lui Dumnezeu

Pr. prof. dr. Ioan C. TEȘU

Avându-și originea ultimă în păcatul strămoșesc, amplificat de păcatele personale, necazurile, suferințele și bolile sunt semne ale iubirii și milei lui Dumnezeu, dovezi ale atotînțelepciunii Sale. Situațiile limită, împrejurările dramatice din viață, încercările și durerile prezente nu sunt semne ale abandonului sau ale uitării din partea lui Dumnezeu, ci constituie o probă dificilă ce trebuie depășită prin demnitate și noblețe sufletească, prin credință, răbdare și rugăciune, în nădejdea răsplății veșnice de la Dumnezeu.
Suferințele și pătimirile trecătoare sunt semne ale alegerii dumnezeiești, pe care creștinul le experimentează în drumul său spre bucuriile viitoare și veșnice, iar asumarea și purtarea acestora este considerată în credința ortodoxă cea mai înaltă harismă, cel mai important dar pe care îl poate dobândi omul spre viața viitoare, veșnică și fericită.

Înveșmântarea și goliciunea duhovnicească a omului. O viziune ortodoxă despre omul teofor

Pr. lect. dr. Adrian DINU

The theological research “The raiment and the nakedness of the
human being An Orthodox vision on the anthropos theophoros”
written by the Rev. Lect. Dr. Adrian Dinu, analyses the human condition
in the context of the teachings of the Holy Fathers, focusing
on the theology of garments, present from the Genesis (the leather
garments), and consequently, the raiment in Christ performed at the
Baptism and the human nakedness attained through the sin.
The author presents the relationship between God and the secular