Biserică

La disputa iconoclasta e la crisi del culto delle immagini religiose nell’oriente cristiano

Studiul de faţă aduce în prim plan momentul crizei iconoclaste, o perioadă întunecată pentru istoria imaginilor religioase in Orient, care după multe persecuţii îndreptate către cei ce venerau icoanele se sfârşeste prin „triumful Ortodoxiei”  şi redactarea celebrului Synodicon, documentul oficial ce glorifica reinstituirea cultului icoanelor. Într-adevăr, dintre toate modurile de exprimare culturală ale creştinătăţii – latină, siriacă, egipteană sau armeană – cea bizantină este unica în care arta devine nedespărţită de teologie. Disputele dintre secolele VIII si IX au arătat că în lumina Întrupării arta nu poate avea o funcţie neutră, ci că ea este chemată ca să exprime in mod liturgic credinţa Bisericii.

Sfânta Spovedanie — Taină a vindecării

Studiul își propune o introducere în șansa vindecării omului prin una dintre cele mai importante Taine ale Bisericii, și anume Spovedania. Tema a pornit de la premisa că, astăzi, omul are posibilitatea să-și recapete sănătatea printr-o terapeutică duhovnicească. Astfel, se va constata că vindecarea se poate realiza prin revenirea „în sine”, prin mărturisirea onestă a păcatelor în fața duhovnicului rugător, printr-o atitudine creștină și prin practicarea virtuților în viața cotidiană, având convingerea că vindecarea sufletului reprezintă darul exclusiv al Fiului lui Dumnezeu, acordat prin intermediul Bisericii. În urma acestei terapii, vom sesiza două efecte: primul constă în iertarea păcatelor și reașezarea penitentului în starea harică din care căzuse, iar al doilea este reprezentat de libertatea și oportunitatea de a primi Euharistia, ca hrană spirituală pentru sufletul vindecat.

Sfântul Maslu – Taină a vindecării

Viaţa este darul lui Dumnezeu, iar dinamica vieții reprezintă spaţiul şi timpul în care omul îşi caută vindecarea sufletească și trupească. Taina Sfântului Maslu este lucrarea sfântă săvârşită în numele Sfintei Treimi, de preoţii Bisericii, prin care se împărtăşeşte credinciosului bolnav harul nevăzut al vindecării bolilor sufletești și trupeşti, recâştigarea speranței în puterea terapeutică a lui Hristos, iertarea păcatelor și înfierea în comunitatea eclesială de credință. Vindecarea omului face parte din „programul” terapeutic inițiat de Hristos, Biserica fiind înzestrată cu toate „medicamentele” harice utile care să anihileze și să distrugă virusul păcatului, să combată orice pată care știrbește sănătatea credinciosului și să intensifice relația cu Dumnezeu. Cheia vindecării trebuie căutată în legătura permanentă pe care ar trebui să o avem cu Mântuitorul, în intenția noastră de a ne schimba modul de a trăi și în capacitatea noastră de a înțelege că suntem într-o dependență cauzală de Dumnezeu.