călugăr

Virtuțile călugărului în opera Cuviosului Paisie Aghioritul

În ultima perioadă au apărut multe cărți, atât ale unor părinți atoniți contemporani, cât și ale altor părinți duhovnicești care s-au nevoit și în alte țări ortodoxe, cărți pline de sfaturi ce au în vedere viața și nevoința duhovnicească a călugărului. Aceste dialoguri duhovnicești ale Cuviosului Părinte Paisie Aghioritul rămân foarte actuale și necesare. Într-o lume din ce în ce mai agitată și mai confuză, mai ales pentru cei din cinul monahal, sfaturile Cuviosului Stareț sunt pline de nădejde, dătătoare de bucurie și au menirea să încurajeze pe cel care le citește și dorește să se nevoiască cu hotărâre și mărinimie de suflet. Viața monahală, așa cum a trăit-o și au definit-o Sfinții Părinți, este un soi de anticipare a Vieții veșnice în veacul prezent. Călugărul, având certitudinea că îl așteaptă altă viață, părăsește lumea și viața aceasta cu toate valorile ei și se străduiește să-și făurească și să-și întrețină în cugetul și în inima lui, sub smeritele lui veșminte și îndărătul sărăcăcioasei lui înfățișări, o stare cu totul nepământească și de răstignire a Duhului.