Dumitru Stăniloae

Fundamente biblice ale teologiei luminii dumnezeiești, în scrierile Părintelui Stăniloae

Diac. lect. dr. Cătălin VATAMANU

Formulată în istoria noastră orizontală ca mărturisire a Bisericii și dogmă, deoființimea Tatălui cu Fiul și cu Duhul Sfânt exprimată prin metafora luminii este una dintre temele teologice predilecte ale marelui dogmatist Dumitru Stăniloae. El fundamentează teologia luminării, a participării omului prin har la Slava Divină pe experiența scripturistică mărturisită liturgic și filocalic. Vorbind despre prezența luminii celei dumnezeiești în viața Bisericii, în general, și a omului, în particular, Părintele Stăniloae, puternic ancorat în adevărul textului scripturistic revelat scoate în evidență comuniunea de Persoane Treimice, dar şi faptul că omul „mânat lăuntric spre deschiderea prin lumină” are ca fundament, care l-a creat şi care îl susţine, lumina iubirii dumnezeieşti. Doar în această lumină omul ajunge dumnezeu prin har, treaptă la nivelul căreia, „uniţi cu El, ne vom umple toţi de lumină şi tot universul va fi în Împărăţia cerurilor o Împărăţie a luminii, o Împărăţie a luminii răspândite între Persoanele Sfintei Treimi şi din Ea între persoanele umane, unite cu Hristos”.

Receptarea operei Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae în viața și spiritualitatea monahală (II)

Pr. prof. dr. Ioan C. TEȘU

Pentru Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, monahismul ortodox a reprezentat un adevărat stindard al apărării și propovăduirii dreptei credințe, în toate epocile istoriei creștine; mănăstirile - oaze de spiritualitate ortodoxă și de identitate națională, iar monahii de vocație - modele sublime de întrupare a învățăturii Mântuitorului Iisus Hristos. Sfinția Sa a avut o înaltă considerație pentru viața monahală, apreciind că aceasta va fi un reper fundamental pentru creștinism și creștini, atât timp cât își va păstra nealterate voturile și idealurile, îndeplinindu-și vocația prin practicarea unei vieți de sfințenie. Relația pe care a avut-o și a cultivat-o Părintele Profesor Dumitru Stăniloae cu monahismul și monahii este una de reciprocă prețuire. Fie prin pelerinajele făcute, fie prin relațiile spirituale cu mari duhovnici, Părintele Profesor a cunoscut din interior monahismul, pe care l-a văzut totdeauna ca un factor de îmbunătățire morală a vieții creștine, la modul general. Din perspectiva istoriei monahismului, Părintele Stăniloae a consacrat numeroase eforturi și pagini monahismului ortodox românesc și personalităților lui centrale, datorită profundelor sale convingeri privind vocația de sinteză a spiritualității ortodoxe românești, a echilibrului și discernământului acesteia. Pentru toate aceste merite și servicii făcute monahismului românesc și celui ortodox, în general, Părintele Profesor Dumitru Stăniloae s-a bucurat de o apreciere și o prețuire speciale, monahii considerându-l, chiar dacă a trăit în familie, „unul de-al lor”, și aceasta pentru că au găsit în el un autentic iubitor și apărător al valorilor înalte ale vieții monahale.

Receptarea operei părintelui profesor Dumitru Stăniloae în viața și spiritualitatea monahală (I)

Pr. prof. dr. Ioan C. TEȘU

Pentru Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, monahismul ortodox a reprezentat un adevărat stindard al apărării și propovăduirii dreptei credințe, în toate epocile istoriei creștine; mănăstirile - oaze de spiritualitate ortodoxă și de identitate națională, iar monahii de vocație - modele sublime de întrupare a învățăturii Mântuitorului Iisus Hristos. Sfinția Sa a avut o înaltă considerație pentru viața monahală, apreciind că aceasta va fi un reper fundamental pentru creștinism și creștini, atât timp cât își va păstra nealterate voturile și idealurile, îndeplinindu-și vocația prin practicarea unei vieți de sfințenie. Relația pe care a avut-o și a cultivat-o Părintele Profesor Dumitru Stăniloae cu monahismul și monahii este una de reciprocă prețuire. Fie prin pelerinajele făcute, fie prin relațiile spirituale cu mari duhovnici, Părintele Profesor a cunoscut din interior monahismul, pe care l-a văzut totdeauna ca un factor de îmbunătățire morală a vieții creștine, la modul general. Din perspectiva istoriei monahismului, Părintele Stăniloae a consacrat numeroase eforturi și pagini monahismului ortodox românesc și personalităților lui centrale, datorită profundelor sale convingeri privind vocația de sinteză a spiritualității ortodoxe românești, a echilibrului și discernământului acesteia. Pentru toate aceste merite și servicii făcute monahismului românesc și celui ortodox, în general, Părintele Profesor Dumitru Stăniloae s-a bucurat de o apreciere și o prețuire speciale, monahii considerându-l, chiar dacă a trăit în familie, „unul de-al lor”, și aceasta pentru că au găsit în el un autentic iubitor și apărător al valorilor înalte ale vieții monahale.

Părintele profesor doctor Dumitru Stăniloae, în dosarul penal al grupului Rugul aprins. Studiu de caz

The case of Father Staniloae is one example of how the clergy and the disobedient
intellectuality were terrorized during the peak of the communist persecution...