Dumnezeu

Eckhart şi teologia chipului

The theology of restoring the divine image in the soul, as it appears in the Eckhartian speculation, is apophatic founded in an exit of the soul from its ontological definition. It goes out from to be for itself and enters in to be for Another, reaching the true resemblance, its identification with the essence of Godness. According to Eckhart, it is an absorption like a death, but the soul does not die as a subject of the view, but rather in its quality of a place of the visible. Its “absence” does not reflect any more the being of the image; the soul is the being of the image, depending no more on the model or the prototype it represents. It is the model, the image or the Logos as such. So that in the relation between the image (of the soul) and the Image (of God), the first one does not exist by itself. As for the second one, it is an essential Image, an absolute transparence, the no-evident or an image hidden in the secret Background (Grund) of the soul. Here the soul is at home, lightened from the interior. It is now a simple soul that meets God and loves Him, melts with Him in the Image which absorbs it to the transparence. Indeed, God loved in Its truth is a transparent God; He must be loved as a No-Image. As for the features of the image, it has neither an ontic autonomy, nor an objective reality: it is the Being, but it does not create a being. It receives its being in its very resemblance with the light of God Who passes through it.

Chipuri de femei din Vechiul Testament. Două profetese: Mariam și Hulda

Vechiul Testament reprezintă prima parte a Sfintei Scripturi şi cuprinde descoperirea dumnezeiască făcută de Dumnezeu prin patriarhi şi profeţi, fiind pedagog spre Hristos şi pregătind venirea Mântuitorului. În cele 39 de cărţi sunt înfăţişate crearea lumii şi a omului, sunt evocate istoria, religia, instituţiile şi tradiţiile poporului ales, de la creaţie şi până la întruparea lui Mesia. Între personalităţile prezente în paginile vechitestamentare, un loc important este ocupat de profeţi. Aceştia au fost persoane pline de credinţă, aleşi de Dumnezeu spre a mustra pe poporul care a părăsit voia Sa, încălcând poruncile dumnezeieşti. Profeţii au fost inspiraţi, au avut viziuni sau au vorbit direct cu Părintele ceresc. Ei au avut curajul să-i înfrunte pe regi şi pe mai-marii cetăţilor, riscându-şi chiar propria viaţă.  De cele mai multe ori, profeţii au fost bărbaţi, dar au existat şi situaţii în care unele femei au exercitat această misiune. Articolul de faţă prezintă două chipuri de profetese ale Vechiului Testament, Miriam şi Hulda, insistând asupra rolului lor în păstrarea credinţei, subliniind curajul şi devotamentul lor faţă de Dumnezeu.

Nevoia și sensul reformei educației religioase și a învățământului teologic, în concepția Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae

Pr. prof. dr. Ioan C. TEȘU

In the understanding of Father Dumitru St\niloae, theology means not talking about God, but talking to Him, the dialogue with Him achieved during a state of prayer...