Hristos

Ortodoxia - identitate și viață

Studiul de față își propunesă realizeze o contribuție la precizarea principalelor elemente sau caracteristici care conferă identitate Ortodoxiei. Acesta urmărește să scoată în evidență specificitatea Ortodoxiei, ținând cont de originea sa, de trecerea sa prin filtrul istoriei, dar și de înțelesul actual atât din punct de vedere teologic, cât și din perspectiva confesionalizării creștinismului. Scopul prezentării de față este acela de a oferi o bază identitară în ceea ce privește potențiala expunere a „temei ortodoxe” în societatea actuală, dar și de a face o legătură între conținutul credinței ortodoxe și modalitatea prin care poate fi trăită Ortodoxia.

Parola di Dio, icona ed eucaristia: i termini di un profondo rapporto liturgico

Începând cu primele secole ale existenţei sale, creştinismul – mai mult decat alte religii care se folosesc într-un fel sau altul de artă – deţine un netăgăduit caracter viziv. Această cracteristică e însă mult mai accentuată în creştinismul răsăritean şi este evidenţiată în mod deosebit în cadrul cultului Bisericii Ortodoxe. Astfel, din punct de vedere liturgic, icoana posedă un caracter teofanic şi revelativ asemenea Scripturii. Iată de ce, pentru orientul creştin, icoana devine “cuvânt vizibil”, predicarea Adevărului facându-se deci şi prin intermediul imaginilor. De asemenea, experienţa liturgică a Bisericii Ortodoxe evidenţiază legătura profundă dintre icoană si Euharistie, deoarece ambele sunt înţelese ca feţe ale aceleiaşi realităţi eshatologice care este Hristos. Studiul de faţă subliniază deci raportul intim ce se instaurează în cadrul cultului liturgic ortodox pe de o parte între icoană şi Scriptură iar pe de altă parte între icoană şi Euharistie.

Il mistero dell’incarnazione di Cristo come fondamento teologico dell’icona bizantina

Dacă e adevărat faptul că a fi creştini constă în modul de a ne raporta la Hristos, trebuie sa admitem că însuşi Hristos s-a raportat înainte de toate la noi, alegând să se descopere în mod deplin, deschizându-ne astfel posibilitatea de a-L cunoaşte. Văzută şi înţeleasă ca manifestare a Logosului Tatălui, icoana devine artă înviată în Hristos, nu semn, nici manifestare, ci simbol al prezenţei, viziune liturgică a Tainei întrupată in chip omenesc. Întemeiat pe scrierile Sfinţilor Părinţi, studiul de faţă evidenţiază legătura profundă dintre icoana lui Hristos şi Taina Întrupării Sale, întrucât chiar în actul Său de a deveni om stă posibilitatea de a-L închipui în icoană. Astfel, toată teologia mântuirii îşi cunoaşte originea în acest act al chenozei lui Dumnezeu şi numai articulându-l în plan teologic reuşim să ajungem la profunda învăţătură a îndumnezeirii omului prezentă în Biserica Ortodoxă.