Ioachim V Daw

Relațiile Patriarhiei de Antiohia cu țările române și închinarea Mănăstirii Sfântul Nicolae Domnesc Popăuți (I)

Studiul de față prezintă, în prima parte, relațiile Patriarhiei de Antiohia cu țările române din începuturi și până la mijlocul secolului al XVIII-lea, având ca personalități implicate, din partea antiohiană, pe patriarhii: Ioachim V Daw, Macarie III Zaim, Atanasie III Dabbas și Silvestru Cipriotul, iar din partea română, pe principii contemporani acestora, din Moldova și din Țara Românească. Odată cu prezentarea acestor relații, se scoate în evidență importanța istorică pentru români a călătoriei lui Macarie III Zaim, activitatea misionară și culturală a patriarhilor Atanasie Dabbas și Silvestru, în urma valorificării contribuțiilor unor autori români și străini, ca și a unor surse documentare inedite sau insuficient utilizate de cercetători. Prin aprofundarea relațiilor celui din urmă patriarh menționat, se prezintă lupta sa de apărare a credinței ortodoxe, agresată de propaganda misionarilor catolici și sprijinul justificat acordat de principatele române pentru tipărirea primelor cărți ortodoxe din teritoriile levantine și pentru înființarea primului atelier de carte ortodoxă din Liban și, mai ales, pentru salvarea acestei patriarhii apostolice, agresată de adversari politici și religioși, prin asigurarea unor surse financiare de durată și a închinării a două mănăstiri: Sfântul Spiridon din București și Sfântul Nicolae Popăuți.