Mântuire

Bucuria mântuirii exprimată prin cântare în Psalmul 97

Psalmul 97 este o cântare de laudă adusă lui Dumnezeu pentru binefacerile sale aduse poporului evreu, în timpul regelui David. Prin cântare este exprimată bucuria mântuirii atât pentru evrei (ca izbăvire de invaziile popoarelor păgâne), cât şi pentru creştini (ca mântuire adusă de Hristos prin jertfa şi Învierea Sa).
Bucuria mântuirii este universală, fiind manifestată prin toate mijloacele muzicale ale timpului: prin vocile omeneşti (sugerate prin îndemnul „strigaţi Domnului, cântaţi!”), instrumente muzicale cu coarde (lira – kinnor, harpa), instrumentele muzicale de suflat (trompeta – shopharsau hatsotsera) şi de percuţie (sugerate prin personificarea „râurile vor bate din palme”), la care rezonează întreaga creaţie a lui Dumnezeu – marea, râurile, munţii.
Psalmul 97 rămâne un model autentic de manifestare a bucuriei prin cântări duhovniceşti.

Dimensiunea revelației dumnezeiești și a mântuirii în Hristos la Origen

The author of the theological research “The Dimension of the
divine revelation and of salvation in Christ in Origen’s writings”
Conf. Dr. Vasile Cristescu presents the main aspects of the dogmatic
teachings on revelation in the Origen’s writings. The great ecclesial
writer is a pioneer in the theology of the Logos and of the
revelation of Christ in the Church. The author also analyses the
Greek terms concerning the revelation: epifaneia, parousia etc.

Relația Hristos-Treime, în timpul activității Sale pământești

Teologia ortodoxă învață și mărturisește, pe temeiul Sfintei Scripturi și al Sfintei Tradiții, un Dumnezeu unic în ființa Sa, dar întreit în Persoane, adică Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul și Dumnezeu-Duhul Sfânt, toate aceste trei Persoane având o singură natură și o singură voință. În tratatele și studiile de teologie, această învățătură despre Sfânta Treime poartă denumirea de triadologie.