moarte

Ținuta monahală — aducătoare-aminte de moarte și de judecata lui Dumnezeu

Centrul Social-Cultural "Sfântul Paisie" al Mănăstirii Neamţ a găzduit, în zilele de 14 şi 15 noiembrie, Sinaxa monahală cu stareţii şi stareţele din Arhiepiscopia Iaşilor, prezidată de Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei şi Arhiepiscopul Iaşilor. Întâlnirea monahală din acest an a coincis cu prăznuirea Sfântului Paisie Velicikovski de la Neamţ şi a avut ca temă principală „Gândul la moarte”. În acest referat, autorul arată că monahul îşi începe lupta duhovnicească de omorâre a poftelor şi a patimilor de tot felul în momentul în care începe să moară pentru lume, când se hotărăşte să renunţe în totalitate la numele şi la hainele lumeşti pe care le-a avut până în momentul ceremoniei liturgice de consacrare întru călugăr.

Cultul morților în Biserica Ortodoxă, oglindit în textele imnografice

Pr. asist. dr. Cosmin SANTI

Sentimentul de frică în faţa morţii este unul real şi prezent în toţi oamenii, într-un grad mai mare sau mai mic. Spaima de moarte arată că ea nu este un fenomen cu totul natural, ci că s-a produs ca un fenomen contrar naturii, ca o slăbire a comuniunii cu Dumnezeu, izvorul vieţii. Moartea este un fenomen inevitabil şi întotdeauna un subiect care interesează pe oameni. Moartea este o realitate şi o certitudine. Moartea nu este risipire în neant, izvor de teamă şi de groază, ci doar pragul sau puntea de trecere spre o altă existenţă.Creştinismul aduce lumină cu privire la această problemă, prin învăţătura revelată de Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Moartea potrivit învăţăturii creştine, nu înseamnă dispariţie, ci un nou început, viaţa veşnică. Neascultarea primilor oameni, concupiscenţa, a adus păcatul în lume, iar păcatul a determinat moartea. Însemnătatea morţii rezidă din preţuirea vieţii, ca dar al lui Dumnezeu dat omului încă de la creaţie.Teroarea morţii a fost risipită prin biruinţa asupra morţii a Celui Care este Stăpânul vieţii şi al morţii, aducându-ne totodată speranţa şi nădejdea în viaţa cea veşnică. Acest studiu aduce o abordare inedită asupra problematicii morţii din punct de vedere creştin, oglindită în scrierile imnografice din cărţile de cult ortodoxe.

Tradiții ale poporului român și ale altor popoare referitoare la doliu

Studiul de față vizează aducerea unor lămuriri cu privire la doliu făcând o incursiune în tradițiile vechi ale poporului român referitoare la acest moment sensibil din viața fiecăruia dintre noi, dar și prin alte tradiții ale altor popoare cu intenția de a redescoperi semnificațiile, unele pierdute astăzi, pe care le are doliul pentru toţi oamenii, în general. De asemenea, încearcă să prezinte și viziunea creștină  a celor care privesc durerea morţii prin prisma credinței în Iisus cel Înviat.

Eshatologia ortodoxă bazată pe credința în înviere și spectrul sfârșitului în mentalitatea contemporană

Pr. dr. Ilie MACAR

The resurrection of the bodies is a concrete statement and an
essential promise of divine revelation and the eschatology cannot
be separated from the cosmology, because it defines the ultimate
goal of human hope. If we believe that after its dissolution this body
will be someday reconstituted in a “biological” working and that
its resurrection is possible, this means that we accept this dogma
with all its consequences in terms of the universe and matter. This

Taina morții în spiritualitatea ortodoxă

Pr. prof. dr. Ioan C. TEȘU

Like many other essential truths of the Orthodox faith, death
has a “mystery” character itself, because the man can’t know it from
within, but from the outside of the factual life. The Orthodox spirituality,
based on revelation and on the spiritual thousands testimonies,
ensures the man that death is not a fiasco, a failure, beyond
which is only nothingness, but it is the very entry into eternal life.
The spiritual writings of the Eastern Christian Church confer great

Precizări pauline privind Botezul, în Epistola I către Corinteni

First Corinthians Epistle contains four Pauline specifications
concerning the Baptism, in which Christians are being exhorted
at unity in the Christ Church, as members of a harmonious body,
driven in the profession of faith by the Holy Spirit. St. John Chrysostom’s
Commentary on Acts explains aspects of baptism of water
and Spirit from persons and families, focusing on ecclesial and
spiritual unity. In the Pauline Epistle is reminded the Christian
baptism in Red Sea journey prefiguration, under the shadow of