monah

Receptarea operei Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae în viața și spiritualitatea monahală (II)

Pr. prof. dr. Ioan C. TEȘU

Pentru Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, monahismul ortodox a reprezentat un adevărat stindard al apărării și propovăduirii dreptei credințe, în toate epocile istoriei creștine; mănăstirile - oaze de spiritualitate ortodoxă și de identitate națională, iar monahii de vocație - modele sublime de întrupare a învățăturii Mântuitorului Iisus Hristos. Sfinția Sa a avut o înaltă considerație pentru viața monahală, apreciind că aceasta va fi un reper fundamental pentru creștinism și creștini, atât timp cât își va păstra nealterate voturile și idealurile, îndeplinindu-și vocația prin practicarea unei vieți de sfințenie. Relația pe care a avut-o și a cultivat-o Părintele Profesor Dumitru Stăniloae cu monahismul și monahii este una de reciprocă prețuire. Fie prin pelerinajele făcute, fie prin relațiile spirituale cu mari duhovnici, Părintele Profesor a cunoscut din interior monahismul, pe care l-a văzut totdeauna ca un factor de îmbunătățire morală a vieții creștine, la modul general. Din perspectiva istoriei monahismului, Părintele Stăniloae a consacrat numeroase eforturi și pagini monahismului ortodox românesc și personalităților lui centrale, datorită profundelor sale convingeri privind vocația de sinteză a spiritualității ortodoxe românești, a echilibrului și discernământului acesteia. Pentru toate aceste merite și servicii făcute monahismului românesc și celui ortodox, în general, Părintele Profesor Dumitru Stăniloae s-a bucurat de o apreciere și o prețuire speciale, monahii considerându-l, chiar dacă a trăit în familie, „unul de-al lor”, și aceasta pentru că au găsit în el un autentic iubitor și apărător al valorilor înalte ale vieții monahale.

Receptarea operei părintelui profesor Dumitru Stăniloae în viața și spiritualitatea monahală (I)

Pr. prof. dr. Ioan C. TEȘU

Pentru Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, monahismul ortodox a reprezentat un adevărat stindard al apărării și propovăduirii dreptei credințe, în toate epocile istoriei creștine; mănăstirile - oaze de spiritualitate ortodoxă și de identitate națională, iar monahii de vocație - modele sublime de întrupare a învățăturii Mântuitorului Iisus Hristos. Sfinția Sa a avut o înaltă considerație pentru viața monahală, apreciind că aceasta va fi un reper fundamental pentru creștinism și creștini, atât timp cât își va păstra nealterate voturile și idealurile, îndeplinindu-și vocația prin practicarea unei vieți de sfințenie. Relația pe care a avut-o și a cultivat-o Părintele Profesor Dumitru Stăniloae cu monahismul și monahii este una de reciprocă prețuire. Fie prin pelerinajele făcute, fie prin relațiile spirituale cu mari duhovnici, Părintele Profesor a cunoscut din interior monahismul, pe care l-a văzut totdeauna ca un factor de îmbunătățire morală a vieții creștine, la modul general. Din perspectiva istoriei monahismului, Părintele Stăniloae a consacrat numeroase eforturi și pagini monahismului ortodox românesc și personalităților lui centrale, datorită profundelor sale convingeri privind vocația de sinteză a spiritualității ortodoxe românești, a echilibrului și discernământului acesteia. Pentru toate aceste merite și servicii făcute monahismului românesc și celui ortodox, în general, Părintele Profesor Dumitru Stăniloae s-a bucurat de o apreciere și o prețuire speciale, monahii considerându-l, chiar dacă a trăit în familie, „unul de-al lor”, și aceasta pentru că au găsit în el un autentic iubitor și apărător al valorilor înalte ale vieții monahale.