Astăzi, într-o lume tot mai zbuciumată, omul contemporan poate găsi în cuvintele și sfaturile Părinților Bisericii remedii la multe dintre neliniștile ontologice și la frământările sale existențiale. Iar eficiența acestora este cu atât mai sporită cu cât ele nu sunt produsul exclusiv al minții omenești, al puterii de pătrundere sau al introspecției unui terapeut, oricât de bine pregătit ar fi el, nici al unor tehnici de sondare abisală a inconștientului, ci au calitatea de lucrări vindecătoare și mântuitoare.

Multe dintre Omiliile Sfântului Grigorie Palama nu pot fi datate cu precizie. Unele au fost rostite în timpul Liturghiei, altele la slujbele de priveghere, însă anul rostirii rămâne necunoscut pentru unele din aceste cuvântări. Studiul de faţă propune o analiză a contextului teologic, istoric și politic în care acestea au fost rostite, pe baza anumitor date istorice oferite fie de textul însuși al Omiliilor, fie de menţiuni ale editorilor.

Man’s bipolar constitution has served throughout the centuries as an analogy for the manner in which the divine and the human were united in Christ the Lord, the Son of God and the Son of Man. Based on an idea expressed by Apollinaris of Laodicea, this analogy served as the theoretical basis both for Chalcedonians and for non-Chalcedonians, as a source of arguments illustrating various Christological views. With St. Maximus the Confessor, the debate around the possibility of using this analogy to explain the mystery of the Incarnation of the Word came to an end.

The triad of Basil of Caesarea, with his friend, Gregory of Nazianzus,
and his brother, Gregory of Nyssa, called the Cappadocian
Fathers (originally the Great Cappadocians) is a product of
modern scholars, who have regarded as significant the family
links, the geographical locality and their common theological commitment.
It is not a traditional designation: the three Fathers of
the fourth century singled out by the Church as universal teachers

The Actuality of Saint Maximus the Confessor’s Theology

The notion of divine infinity is essential in Gregory of Nyssa’s
theology. Ekkehard Mühlenberg has even argued that Gregory
was the first to ascribe infinity to God. Key texts on divine infinity
in Gregory, taken from Contra Eunomiun, De Vita Moysis, and
In Canticum Canticorum, are discussed in this article. It appears that
Mühlenberg’s interpretation has to be nuanced. The first who
extensively deals with divine infinity is the Cappadocian theologian