Vechiul Testament

La Septante et le canon chrétien de la Bible

From an editorial point of view, the list of books included in the Hebrew Bible and in the Christian Bible demonstrates big differences in terms of name, way they are grouped together, order and number of books. This is valid not only for the Catholic and Orthodox Bibles which add in their canon of the Old Testament the writings which are not included in the Hebrew Bible, but also for the Protestant Bible. How to explain these differences? Is it only a simple editorial choice or is it a characteristic of the Christian canon of the Old Testament? To answer these questions, we intend to present a critical investigation of the Masoretic Text and its Greek version, the Septuagint, which takes into consideration the main “differences” about the titles, groups, order and number of books.

Chipuri de femei din Vechiul Testament. Două profetese: Mariam și Hulda

Vechiul Testament reprezintă prima parte a Sfintei Scripturi şi cuprinde descoperirea dumnezeiască făcută de Dumnezeu prin patriarhi şi profeţi, fiind pedagog spre Hristos şi pregătind venirea Mântuitorului. În cele 39 de cărţi sunt înfăţişate crearea lumii şi a omului, sunt evocate istoria, religia, instituţiile şi tradiţiile poporului ales, de la creaţie şi până la întruparea lui Mesia. Între personalităţile prezente în paginile vechitestamentare, un loc important este ocupat de profeţi. Aceştia au fost persoane pline de credinţă, aleşi de Dumnezeu spre a mustra pe poporul care a părăsit voia Sa, încălcând poruncile dumnezeieşti. Profeţii au fost inspiraţi, au avut viziuni sau au vorbit direct cu Părintele ceresc. Ei au avut curajul să-i înfrunte pe regi şi pe mai-marii cetăţilor, riscându-şi chiar propria viaţă.  De cele mai multe ori, profeţii au fost bărbaţi, dar au existat şi situaţii în care unele femei au exercitat această misiune. Articolul de faţă prezintă două chipuri de profetese ale Vechiului Testament, Miriam şi Hulda, insistând asupra rolului lor în păstrarea credinţei, subliniind curajul şi devotamentul lor faţă de Dumnezeu.

Importanța familiei în Vechiul Testament

Pr. prof. dr. Petre SEMEN

The biblical research “The Importance of the family in the Old
Testament” presents the cultural customs of the families in the Jewish
culture before Christ, as it is mentioned in the books of the
Old Testament. The study analyses the monogamic and polygamic
families in the Jewish culture, the education of children and the
relations between husband and wife, governed by the fear of God.
The research emphasises the importance of the concept of family in
the Old Testament and the biblical conception on the family.

Circumciderea în Vechiul Testament, în Noul Testament și astăzi

This study presents the biblical and the today ritual of circumcision,
developing analytical three verses of the Old Testament:
first, we considered the commandment of God on the practice
of circumcision as a sign of His covenant with each man of
the Hebrew people (Genesis 17, 9-10), then we analyzed the oldest
biblical text related to circumcision: Exodus 4, 24-26, and thirdly,
we considered the symbolic meaning of the ritual described in
Deuteronomy 10, 16. In the New Testament, in Romans 2, 25-29, Saint

Valori educaționale biblice promovate în familie prin cateheză

In biblical Israel, the father was main responsible for the religious
education of his son. However, although the religious leaders
of biblical Israelite community appreciated the goodwill and the
assuming with responsibility of this duty, they didn’t show any trust
in voluntary attitude of the father; they imposed an obligation to
give his son an intellectual and religious enthusiasm as earlier, on a
good path in life. This explains the appearance of a „parental teaching

Responsabilitatea familială a educării copilului - o perspectivă veterotestamentară

Scrierile sapiențiale ale Vechiului Testament prezintă două obiective fundamentale pentru viața unui om: întemeierea unei familii (literal, „a-și construi casă”) și nașterea de copii, act care consolidează familia și, prin extensie, poporul ales al lui Dumnezeu. Așa se explică de ce prima poruncă dată omului în rai de Dumnezeu a fost aceea a perpetuării speciei umane și a dominării pământului: „Dați roadă și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l stăpâniți!” (Fac. 1, 28).