vindecare

Sfânta Spovedanie — Taină a vindecării

Studiul își propune o introducere în șansa vindecării omului prin una dintre cele mai importante Taine ale Bisericii, și anume Spovedania. Tema a pornit de la premisa că, astăzi, omul are posibilitatea să-și recapete sănătatea printr-o terapeutică duhovnicească. Astfel, se va constata că vindecarea se poate realiza prin revenirea „în sine”, prin mărturisirea onestă a păcatelor în fața duhovnicului rugător, printr-o atitudine creștină și prin practicarea virtuților în viața cotidiană, având convingerea că vindecarea sufletului reprezintă darul exclusiv al Fiului lui Dumnezeu, acordat prin intermediul Bisericii. În urma acestei terapii, vom sesiza două efecte: primul constă în iertarea păcatelor și reașezarea penitentului în starea harică din care căzuse, iar al doilea este reprezentat de libertatea și oportunitatea de a primi Euharistia, ca hrană spirituală pentru sufletul vindecat.

Ungerea în contextul Iacob 5

Vindecarea și grija pentru cei bolnavi au constituit una din direcțiile principale ale activității Bisericii încă de la început. Chiar și pe parcursul activității Sale pe pământ Hristos nu numai că a vindecat El Însuși o mulțime de bolnavi, ci a trimis și pe discipolii Săi să îndeplinească această misiune. Epistola Sobornicească a Sfântului Iacob conține una din cele mai vechi referințe a grijii Bisericii față de membrii ei din acest punct de vedere. Ungerea celor care și-au pierdut sănătatea fizică și/sau sufletească constituie unul din cele mai vechi Taine ale Bisericii. Din nefericire în zilele de azi Taina Ungerii a ajuns să fie considerată fie un act pur simbolic (așa cum este văzută mai ales în Apus), fie o ungere aproape mecanică ce redă sănătatea indiferent de dispoziția omului de a primi Tainele Bisericii ca un tot unitar. În articolul de față voi încerca să explorez diferitele sensuri ale ungerii așa cum apare în Iacob 5 și să propun o nouă abordare (deși în esență, veche, tradițională) care nu este în general împărtășită de cercetarea biblică vestică: ungerea ca un act fizic, nici pur simbolic, nici mecanic, ca un mediu sau un mod prin care Harul divin este transmis omului, neseparat de celelalte Taine ale Bisericii, prin care omul își recapătă sănătatea trupească și spirituală.

Sfântul Maslu – Taină a vindecării

Viaţa este darul lui Dumnezeu, iar dinamica vieții reprezintă spaţiul şi timpul în care omul îşi caută vindecarea sufletească și trupească. Taina Sfântului Maslu este lucrarea sfântă săvârşită în numele Sfintei Treimi, de preoţii Bisericii, prin care se împărtăşeşte credinciosului bolnav harul nevăzut al vindecării bolilor sufletești și trupeşti, recâştigarea speranței în puterea terapeutică a lui Hristos, iertarea păcatelor și înfierea în comunitatea eclesială de credință. Vindecarea omului face parte din „programul” terapeutic inițiat de Hristos, Biserica fiind înzestrată cu toate „medicamentele” harice utile care să anihileze și să distrugă virusul păcatului, să combată orice pată care știrbește sănătatea credinciosului și să intensifice relația cu Dumnezeu. Cheia vindecării trebuie căutată în legătura permanentă pe care ar trebui să o avem cu Mântuitorul, în intenția noastră de a ne schimba modul de a trăi și în capacitatea noastră de a înțelege că suntem într-o dependență cauzală de Dumnezeu.

The Specificity of Orthodox Mariology reflected in the Sacrament of Holy Unction. A Biblical, Liturgical and Patristic Argumentation

Nelipsită nicicând din rugăciunile noastre, Maica Domnului se dovedeşte întotdeauna grabnic ajutătoare , „uşă milostivirii” , „prin care lumea s-a umplut de milă”. Mai mult decât oricare altă Sfântă Taină, Taina Maslului este Taina mângâierii celor întristaţi, pentru care Maica Domnului a rămas, prin calitatea ei de mijlocitoare către Hristos, „singură grabnic ajutătoare” . De aceea ea este invocată ca „rugătoare caldă şi zid nesurpat, izvor de milă şi lumii scăpare”. Ea a primit de la Hristos Domnul puterea de a dezlega, prin „mângâierea rugăciunilor”, suferinţele celor bolnavi . Maica lui Dumnezeu are puterea de a-L face milostiv pe Acela Care este „singurul Dumnezeu, Care cu mila şi cu îndurările sale tămăduieşte tuturor patimile sufletelor şi zdrobirile trupurilor”, făcându-ne părtaşi „noianului celui nemărginit al milostivirii”.

Rolul citărilor din Vechiul Testament în lecturile biblice de la Sfântul Maslu

Studiul se ocupă cu analiza a trei texte biblice citite în cadrul Tainei Sfântului Maslu, care conţin citate din Vechiul Testament. Ascultând citirea Apostolului din al doilea grup de lecturi (Rom. 15, 1-7), precum şi Apostolul (II Cor. 6, 16 – 7, 1) şi lectura din Evanghelie (Mt. 8, 14-23), credincioşii creştinii primesc o dovadă dătătoare de speranţă de la Dumnezeu, citind despre voia divină împlinită în Iisus Hristos...

Necazurile, durerile și suferințele – forme ale iubirii milostive a lui Dumnezeu

Pr. prof. dr. Ioan C. TEȘU

Avându-și originea ultimă în păcatul strămoșesc, amplificat de păcatele personale, necazurile, suferințele și bolile sunt semne ale iubirii și milei lui Dumnezeu, dovezi ale atotînțelepciunii Sale. Situațiile limită, împrejurările dramatice din viață, încercările și durerile prezente nu sunt semne ale abandonului sau ale uitării din partea lui Dumnezeu, ci constituie o probă dificilă ce trebuie depășită prin demnitate și noblețe sufletească, prin credință, răbdare și rugăciune, în nădejdea răsplății veșnice de la Dumnezeu.
Suferințele și pătimirile trecătoare sunt semne ale alegerii dumnezeiești, pe care creștinul le experimentează în drumul său spre bucuriile viitoare și veșnice, iar asumarea și purtarea acestora este considerată în credința ortodoxă cea mai înaltă harismă, cel mai important dar pe care îl poate dobândi omul spre viața viitoare, veșnică și fericită.