Familia, în gândirea teologică a Episcopului Melchisedec Ștefănescu

Gândirea teologică a unuia dintre cei mai valoroşi ierarhi ai Bisericii Româneşti din veacul al XIX-lea este adânc înrădăcinată în teologia Sfinţilor Părinţi şi în doctrina canonică ortodoxă. Ca un adevărat apostol, cu un simţ al credinţei adevărate desprinsă din icoană şi cu dragoste de neam, Melchisedec Ştefănescu a fost preocupat, deopotrivă, de consolidarea poziţiei Bisericii noastre în raport cu Bisericile Ortodoxe surori – este bine cunoscut rolul său în recunoaşterea autocefaliei Bisericii Române – şi de consolidarea Bisericii din interior.
Pastoraţia actuală a familiei, şi nu numai, păstrează în elementele ei esenţiale proiecţia religioasă de acum o sută cincizeci de ani a lui Melchisedec Ştefănescu, în primul manual de Teologie Pastorală de nivel academic. Aceasta poate să însemne două lucruri: primul, că problemele actuale ale familiei seamănă mult cu cele din timpurile Episcopului Melchisedec; al doilea, că Episcopul Melchisedec a avut inspiraţia şi capacitatea de a construi proiecte pastorale şi de a prescrie „reţete” pentru vindecarea familiei, cu valabilitate pe termen lung.