ÎNTÂLNIREA CU DUMNEZEU – ÎNCEPUTUL UNEI NOI VIEȚI

Epectaza de după moartea fizică, în lumina învățăturii Sfântului Grigorie de Nyssa

Pr. asist. cerc. dr. Liviu PETCU

Normal
0

21

false
false
false

RO
X-NONE
X-NONE

/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Table Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-priority:99;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin-top:0cm;
mso-para-margin-right:0cm;
mso-para-margin-bottom:10.0pt;
mso-para-margin-left:0cm;
line-height:115%;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:11.0pt;
font-family:"Calibri","sans-serif";
mso-ascii-font-family:Calibri;
mso-ascii-theme-font:minor-latin;
mso-hansi-font-family:Calibri;
mso-hansi-theme-font:minor-latin;
mso-bidi-font-family:"Times New Roman";
mso-bidi-theme-font:minor-bidi;
mso-fareast-language:EN-US;}

Teologia Sfântului Grigorie de Nyssa asupra vieţii spirituale a fost supusă unui studiu special în ultimii ani. În timp ce numeroşi teologi şi Părinţi greci au descris tinderea sufletului spre Dumnezeu, utilizând chiar şi cuvântul epectază, pornind de la participiul folosit de Pavel în Filip. 3, 12-13, Grigorie este original prin aceea că a susţinut că ţelul suprem al omului este, în el însuşi, un progres neîncetat. Τέλος-ul vieţii este mân­tuirea, dar din moment ce Dumnezeu este „binecuvântat” în cel mai propriu sens, suntem şi noi binecuvântaţi prin participarea în Dumnezeu, şi astfel, atât definiţia fericirii umane, cât şi τέλος-ul vieţii în virtute constau în dobândirea harului lui Dumnezeu. Deci, pe de o parte, Dumnezeu satisface sufletul. Dar eshatologia Sfântului Grigorie este rezumată într-un paradox, acela că satisfacţia noastră nu va fi niciodată satisfăcută. Astfel este dinamica, procesul în desfăşurare al ἐπέκτασις, mişcare dincolo de orice experienţă, spre bine – după cum subliniază Sfântul Grigorie atât de des –, care nu este circumscrisă de nicio limită. Sfântul Grigorie se remarcă printre teologii creştini prin elaborarea unei eshatologii care neagă sufletului cunoaşterea finală, odihna şi satisfacţia ultimă întru Dumnezeu.

Gastrimarghia: cauze, manifestări, abordare terapeutică

Arhim. drd. Siluan ȘANDOR

Normal
0

21

false
false
false

RO
X-NONE
X-NONE

/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Table Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-priority:99;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin-top:0cm;
mso-para-margin-right:0cm;
mso-para-margin-bottom:10.0pt;
mso-para-margin-left:0cm;
line-height:115%;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:11.0pt;
font-family:"Calibri","sans-serif";
mso-ascii-font-family:Calibri;
mso-ascii-theme-font:minor-latin;
mso-hansi-font-family:Calibri;
mso-hansi-theme-font:minor-latin;
mso-bidi-font-family:"Times New Roman";
mso-bidi-theme-font:minor-bidi;
mso-fareast-language:EN-US;}

A mânca mai mult decât ceea ce este necesar este un fenomen obișnuit în zilele noastre. Omul păcătuiește pentru că, dorind plăcerea pentru calitatea sau cantitatea hranei o pune în locul doririi lui Dumnezeu, singura care poate desfăta sufletul deplin. În ultimele decenii s-a vorbit mult despre tulburările de comportament alimentar. Simptomatologia acestor tulburări arată efectele care se transmit în suflet și trup, datorită ruperii omului de comuniunea cu Dumnezeu. În articolul de față vor fi prezentate aceste tulburări (în unele locuri făcută în amănunt) pentru a fi înțelese consecințele ruperii comuniunii de Dumnezeu transmise asupra tuturor părților constitutive a persoanei umane: bio-psiho-socială și spirituală, dar în același timp și pentru a sublinia necesitatea implicării unei echipe multidisciplinare, din care să facă parte și preotul, în ceea ce privește actul terapeutic.

Considerente generale privind antropologia teologului protestant Emil Brunner

Normal
0

21

false
false
false

RO
X-NONE
X-NONE

/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Table Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-priority:99;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin-top:0cm;
mso-para-margin-right:0cm;
mso-para-margin-bottom:10.0pt;
mso-para-margin-left:0cm;
line-height:115%;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:11.0pt;
font-family:"Calibri","sans-serif";
mso-ascii-font-family:Calibri;
mso-ascii-theme-font:minor-latin;
mso-hansi-font-family:Calibri;
mso-hansi-theme-font:minor-latin;
mso-bidi-font-family:"Times New Roman";
mso-bidi-theme-font:minor-bidi;
mso-fareast-language:EN-US;}

Există diferențe între antropologia teologului protestant Emil Brunner și antropologia teologiei ortodoxe? Noi considerăm că există astfel de deosebiri, iar ele pornesc de la un fapt foarte simplu. După părerea noastră, antropologia lui Brunner este caracterizată de o lipsă a cunoașterii temeinice a gândirii patristice a primelor veacuri creștine, în special cea a Sfinților Părinți Răsăriteni, precum și de o lipsă a cunoașterii vieții și spiritualității Bisericii Răsăritului, care a formulat și păstrat cu sfințenie, de-a lungul veacurilor, învățătura referitoare la persoana umană.

Cunoașterea și viața virtuoasă în Răspunsurile către Talasie

Cunoașterea și viața virtuoasă sunt punctele principale ale gândirii Sfântului Maxim Mărturisitorul în opera Răspunsurile către Talasie. Viața virtuoasă trebuie înțeleasă în relația virtute-cunoaștere care presupune depășire de sine prin exercițiul purificării minții de iubirea pătimașă de sine. Astfel, se face loc smereniei și se pune începutul conlucrării dintre Dumnezeu și om având ca fundament principal, credința ca fidelitate. Cunoașterea la Sfântul Maxim se bazează mai ales pe dialogul dintre γνῶσις și ἐπίγνωσις și înseamnă, în primul rând, cunoașterea teologală - cunoaștere trăită a lui Dumnezeu. Procesul cunoașterii lui Dumnezeu nu este atât epistemologic, cât mai ales gnoseologic în cel mai profund mod posibil. Cunoașterea lui Dumnezeu, presupune în „Răspunsurile către Talasie” un efort existențial și moral din partea omului pentru a recunoaște realitatea prezenței lui Dumnezeu în viața personală, în societate și în lume.

Reprezentări și structuri iconice ale tainei lui Hristos în marile religii ale lumii. Prolegomene pentru o hristologie universal-maximalistă

Normal
0

21

false
false
false

RO
X-NONE
X-NONE

/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Table Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-priority:99;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin-top:0cm;
mso-para-margin-right:0cm;
mso-para-margin-bottom:10.0pt;
mso-para-margin-left:0cm;
line-height:115%;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:11.0pt;
font-family:"Calibri","sans-serif";
mso-ascii-font-family:Calibri;
mso-ascii-theme-font:minor-latin;
mso-hansi-font-family:Calibri;
mso-hansi-theme-font:minor-latin;
mso-bidi-font-family:"Times New Roman";
mso-bidi-theme-font:minor-bidi;
mso-fareast-language:EN-US;}

Realitatea Întrupării Cuvântului lui Dumnezeu a pecetluit definitiv și esențial lumea, istoria și existența omului. Indiferent de raportarea omului din orice timp și loc la acest adevăr fundamental al existenței, Fiul lui Dumnezeu întrupat se descoperă ca prezență mântuitoare universală în istorie. Oricare ar fi cadrul cultural, religios și confesional în care ființează omul, lumea se arată plină de simboluri și reprezentări ale Logosului lui Dumnezeu întrupat. Hristos este, așadar, un Eveniment și o Persoană divino-umană cu înrâurire istorică, metaistorică, teologic-catholică și cu impact fenomenologic, universal.

Experienţa lui Dumnezeu în Biserica Ortodoxă, prin credinţă, educaţie şi cultură

Pr. prof. dr. Gheorghe PETRARU

The aim of the study is to discuss the way God is experienced in the Orthodox Church from three perspectives: biblical, faith and dogma of the Church as an essentially human act, the role of the Christian faith in education and culture. In the Romanian ecclesial Orthodox context, there is a genuine Christian ethos that must be revived out of its latencies, being ready to erupt by the courage of doxological confession. Therefore, faith, education and culture are the triptych of life and Orthodox confession, a spiritual credit for the Romanian Orthodox identity in the pilgrimage of the ecclesiastical history to the Kingdom of Light. Christian faith is the basis of Christian culture and the fruit of rationality heading to divine reason that pervades the rational man as far as possible.