MOȘTENIREA SPIRITUALĂ ȘI CULTURALĂ A BISERICII

Sfânta Tradiție — între contestarea sectară și învățătura ortodoxă

O caracteristică esențială a teologiei și vieții Bisericii o constituie Sfânta Tradiție, una dintre cele două căi ori metode sigure prin care s-a transmis Revelația divină, aceasta din urmă avându-și unica sursă în Persoana Mântuitorului Iisus Hristos. Alături de Dumnezeiasca Scriptură, Tradiția Sfântă a Bisericii conține, păstrează și mărturisește cu maximă fidelitate una și aceeași Revelație divină supranaturală, dar într-un mod propriu sau specific, în sensul în care ea devine conștiința vie și dinamică a Bisericii. Însă, consecințele Reformei protestante și gândirea sectară au făcut ca, pe fondul răstălmăcirii sensului autentic al Scripturii, să apară o cruntă contestare a Sfintei Tradiții, prin nerecunoașterea adevărului revelat prezent în învățătura ortodoxă, denominațiunile sectare neglijând și ignorând total Tradiția Bisericii. Acest studiu scoate în evidență calitatea specifică a Sfintei Tradiții, prin aceea că ea reprezintă forma inițială a transmiterii adevărului revelat și mântuitor.

La Septante et le canon chrétien de la Bible

From an editorial point of view, the list of books included in the Hebrew Bible and in the Christian Bible demonstrates big differences in terms of name, way they are grouped together, order and number of books. This is valid not only for the Catholic and Orthodox Bibles which add in their canon of the Old Testament the writings which are not included in the Hebrew Bible, but also for the Protestant Bible. How to explain these differences? Is it only a simple editorial choice or is it a characteristic of the Christian canon of the Old Testament? To answer these questions, we intend to present a critical investigation of the Masoretic Text and its Greek version, the Septuagint, which takes into consideration the main “differences” about the titles, groups, order and number of books.

Factorii educaţiei ca premise pentru dezvoltarea valorilor religioase

De-a lungul timpului, educaţia s-a realizat în: Familie, Şcoală şi mai târziu, în Biserică. Există o strânsă legătură între aceşti factori educativi, conlucrarea lor determinând transmiterea valorilor credinţei şi formarea conduitei exemplare. O educaţie temeinică şi durabilă este cea începută în familie, continuată în şcoală şi consolidată prin diferite activităţi ce se derulează în Biserică. Dacă Familia exercită atât o acţiune educativă explicită cât şi implicite, concretizate în modelul oferit de părinţi, Școala devine un factor important al educaţiei sistematice şi continue fiind principalul cadru şi mediu educaţional, infuzat de noi cunoştinţe, metode, mijloace, valori. Cu totul deosebit, îndatorirea de a educa revine Bisericii, deoarece are misiunea de a vesti tuturor oamenilor calea mântuirii, și are obligaţia ca Mamă, de a da fiilor săi o educaţie prin care întreaga lor viaţă să fie pătrunsă de harul lui Hristos.

Pedagogia bolii — model de îndreptare divină

Disease has a therapeutic role, strengthening of human suffering. By disease we actually reestablish contact with divinity by emphasizing moods, spiritual and detach ourselves from bodily states. Within the human being there is a continuous struggle betwen the soul who tends to immortality, to God, his Creator, and the body has a tendency toward material that is temporary. The destiny of man is to realize this and to
lift the body from its physical condition through divine grace to the immortal status. Disease must be regarded as divine pedagogy to investigate us. Life is a time of reflection, a time of repentance. Suffering is a way of salvation and transfiguration, which is effective for anyone who accepts it with humility and faith in God’s mercy. The sickness is a concern of God for man.

Comunicarea și comuniunea: de la starea paradisiacă, la alterarea prin păcat și la pregătirea restabilirii prin Dumnezeu-Cuvântul, în abordarea Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae

Theology of Father Dumitru Stăniloae is characterized by a personalist perspective emphasized in triadology, but also in anthropology, christology and ecclesiology. Thus, the state of communication and communion between God and human being is presented from the creation of man, in primordial state. In Heaven there was a personal communication between God and man, but due to the sin of the forefathers Adam and Eve, this natural state of communication and communion was broken, being altered. The whole creation suffered, but God continued to communicate with man, through the dialogue with the patriarchs and prophets of the Old Testament. This dialogue aimed the Incarnation of the Word who restored communication and communion between God and human being.

Sfaturi și îndemnuri duhovnicești ale Sfântului Porfirie Kavsokalivitul pentru educația copiilor

Pr. prof. dr. Ioan C. TEȘU

Saint Porfirios of Kavsokalivia was a blessed servant of God who received special gifts during his life, as an answer for his ascetical struggle and spiritual life. The study Advise and spiritual counsels of Saint Porfirios of Kavsokalivia concerning children′ education underlines some of his most important convictions. Education must start at a very young age and the most important role belongs to the parents, especially to the mother. At the base of education must be the Christian virtues: humbleness, love and faith. One should pay close attention to the prayer, which is the dialog between the individual and his Creator. The profound religious life of the parents has the most important significance in the art of mastering children education.

Din bibliografia Mitropolitului Anastasie Crimca: Manuscrisul „Apostol”, nr. 329

Studiul descrie un manuscris slavon de redacție românească din veacul al XVII-lea, ce aparține ostenelilor mitropolitului Anastasie Crimca al Moldovei, mare iubitor de carte și cultură. Prezentarea manuscrisului, aflat astăzi la Moscova, în Biblioteca Muzeului de Istorie, ne înlesnește o mai bună cunoaștere a activității cărturărești a acestui ierarh, și a scriptoriului moldovenesc din acele vremuri. Alături de descrierea și analiza acestui manuscris este înfățișat și un studiu comparativ al tuturor manuscriselor Apostol ce aparțin daniei mitropolitului către ctitoria sa, Dragomirna.

The homiletic service of the Metropolitan Joseph Naniescu

Pr. lect. dr. Nicușor BELDIMAN

Joseph Naniescu who occupies a leading position among the great bishops of the Romanian Orthodox Church and of the Romanian nation, a worthy servant of Jesus, a grand founder of holy establishments and churches, a scholar, a promoter of culture and arts, and father to all those in grief and need. Due to his vigilance and efforts, he managed to restore the prestige of the Metropolitan Church of Moldova and Suceava, acquired during the times of his admirable predecessor, the metropolitan bishop Veniamin Costachi, whilst the Romanian Church in its entirety found great support in him, a steadfast brick laid at its foundation, being often represented by him before the state authorities of those times, defending the Church’s rights and asserting its role in creating a unification of faith, language and nation, as such was played throughout the centuries. At the same time, he was a skilful speaker, with his soft, pleasant voice, controlled with sagacity and great artistic sense. He had a rich imagination and extensive knowledge of the Holy Scripture and of the Holy Fathers A scholar with widespread concerns, Joseph Naniescu dedicated most of his activity to the preaching mission, standing out as a remarkable figure of the word delivered from the rostrum of the ancestral church.

Seminarişti hirotoniţi preoţi şi diaconi din Eparhia Mitropoliei Moldovei și Sucevei, slujitori ai altarelor în 1864

Editura Doxologia publica în 2012, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Teofan, volumul „Luaţi Duh Sfânt…”. Condica hirotoniilor în diacon şi preot din Arhiepiscopia Iaşilor (1875-1985).Lista de faţă a hirotoniţilor în diaconie şi preoţie din Eparhia Moldovei şi Sucevei fusese întocmită de „Divizia Clerului” pentru ,,Divizia Şcoalelor” cu scopul de a-i avea în vedere pe aceștia la alegerea lor ca învăţători. Unii dintre diaconii şi preoţii incluşi în listă erau, pe lângă slujitori ai altarelor, şi învăţători, înainte de 1864. Pe temeiul listei înaintate, Divizia Şcoalelor va selecta alţi diaconi şi preoţi pentru a fi învățători.

Educația în gândirea și lucrarea mitropoliților Moldovei Iacob Putneanul, Iacob Stamati și Veniamin Costachi

Pr. prof. dr. Ion VICOVAN

Biserica noastră a fost preocupată mereu de educația fiilor ei duhovnicești, indiferent de vârsta lor. Această lucrare esențială s-a manifestat prin multe chipuri: predică, spovedanie, înființarea de școli, alcătuirea și tipărirea de manuale școlare sau de învățătură ș.a.. Mitropoliții Iacob Putneanul, Iacob Stamati și Veniamin Costachi sunt doar câțiva dintre mulții ierarhi ai Bisericii noastre care s-au îngrijit în mod consistent și sistematic de această lucrare, de aici și supranumele cu care au fost cinstiți de contemporani sau de urmași („Pestalozzi al românilor” sau „Luminătorul Moldovei”). Dincolo de educația temeinică și fundamentală realizată prin intermediul amvonului sau al scaunului de spovedanie, ei au fost ctitori de multe și diverse școli, au alcătuit și publicat cele dintâi manuale școlare, au depus un susținut efort pentru introducerea sau reintroducerea limbii române în școală și Biserică, după cum au tipărit nenumărate cărți de cult, de învățătură, multe dintre ele având prețioase prefețe în care subliniau binefacerile educației, evidențiind destinația finală a omului, „bucuria întru Domnul”. Lucrarea lor culturală complexă a dat bogate roade atât în vremea lor, cât și după, ei și opera lor constituind repere de seamă în istoria culturală a neamului.