„VREMI DE LACRIMI ŞI PRIGOANE” — SEMNIFICAȚII TEOLOGICE

Diaspora ortodoxă română: accente istorice, misionare și aspecte pastorale actuale

Pr. drd. Vasile POP

Normal
0

21

false
false
false

RO
X-NONE
X-NONE

/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Table Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-priority:99;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin-top:0cm;
mso-para-margin-right:0cm;
mso-para-margin-bottom:8.0pt;
mso-para-margin-left:0cm;
line-height:107%;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:11.0pt;
font-family:"Calibri","sans-serif";
mso-ascii-font-family:Calibri;
mso-ascii-theme-font:minor-latin;
mso-hansi-font-family:Calibri;
mso-hansi-theme-font:minor-latin;
mso-bidi-font-family:"Times New Roman";
mso-bidi-theme-font:minor-bidi;
mso-fareast-language:EN-US;}

Misiunea Bisericii în diaspora română de peste hotare a început cu secole în urmă la un nivel micro și s-a intensificat în actualitate, devenind o temă de interes general în rândul teologilor și al clericilor. Dacă ținem cont de extinderea lucrării misionare a Bisericilor Locale în diaspora o să observăm o intensificare a acesteia în ultimii 25-30 de ani, generată în primul rând de migrația credincioșilor din țara natală înspre țările occidentale. Migrația românilor, timidă în secolele XVIII și XIX, mai intensă în secolul XX și foarte sporită la început de secol XXI, a determinat Biserica Ortodoxă Română să meargă după fiii ei acolo unde aceștia trăiesc și își desfășoară activitatea, înființându-se într-un timp scurt foarte multe parohii. Aceste parohii, ca celule misionare ale Bisericii, au contribuit în timp la formarea unor structuri administrativ-bisericești mai mari, cum ar fi episcopia sau mitropolia. Această grijă maternă spirituală manifestată pentru mădularele Trupului lui Hristos face ca diaspora să devină un tărâm misionar de o reală importanță pentru întreaga Biserică Ortodoxă.

Normal
0

21

false
false
false

RO
X-NONE
X-NONE

/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Table Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-priority:99;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin-top:0cm;
mso-para-margin-right:0cm;
mso-para-margin-bottom:8.0pt;
mso-para-margin-left:0cm;
line-height:107%;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:11.0pt;
font-family:"Calibri","sans-serif";
mso-ascii-font-family:Calibri;
mso-ascii-theme-font:minor-latin;
mso-hansi-font-family:Calibri;
mso-hansi-theme-font:minor-latin;
mso-bidi-font-family:"Times New Roman";
mso-bidi-theme-font:minor-bidi;
mso-fareast-language:EN-US;}

Misiunea Bisericii în diaspora română de peste hotare a început cu secole în urmă la un nivel micro și s-a intensificat în actualitate, devenind o temă de interes general în rândul teologilor și al clericilor. Dacă ținem cont de extinderea lucrării misionare a Bisericilor Locale în diaspora o să observăm o intensificare a acesteia în ultimii 25-30 de ani, generată în primul rând de migrația credincioșilor din țara natală înspre țările occidentale. Migrația românilor, timidă în secolele XVIII și XIX, mai intensă în secolul XX și foarte sporită la început de secol XXI, a determinat Biserica Ortodoxă Română să meargă după fiii ei acolo unde aceștia trăiesc și își desfășoară activitatea, înființându-se într-un timp scurt foarte multe parohii. Aceste parohii, ca celule misionare ale Bisericii, au contribuit în timp la formarea unor structuri administrativ-bisericești mai mari, cum ar fi episcopia sau mitropolia. Această grijă maternă spirituală manifestată pentru mădularele Trupului lui Hristos face ca diaspora să devină un tărâm misionar de o reală importanță pentru întreaga Biserică Ortodoxă.
-->

Normal
0

21

false
false
false

RO
X-NONE
X-NONE

/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Table Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-priority:99;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin-top:0cm;
mso-para-margin-right:0cm;
mso-para-margin-bottom:8.0pt;
mso-para-margin-left:0cm;
line-height:107%;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:11.0pt;
font-family:"Calibri","sans-serif";
mso-ascii-font-family:Calibri;
mso-ascii-theme-font:minor-latin;
mso-hansi-font-family:Calibri;
mso-hansi-theme-font:minor-latin;
mso-bidi-font-family:"Times New Roman";
mso-bidi-theme-font:minor-bidi;
mso-fareast-language:EN-US;}

Misiunea Bisericii în diaspora română de peste hotare a început cu secole în urmă la un nivel micro și s-a intensificat în actualitate, devenind o temă de interes general în rândul teologilor și al clericilor. Dacă ținem cont de extinderea lucrării misionare a Bisericilor Locale în diaspora o să observăm o intensificare a acesteia în ultimii 25-30 de ani, generată în primul rând de migrația credincioșilor din țara natală înspre țările occidentale. Migrația românilor, timidă în secolele XVIII și XIX, mai intensă în secolul XX și foarte sporită la început de secol XXI, a determinat Biserica Ortodoxă Română să meargă după fiii ei acolo unde aceștia trăiesc și își desfășoară activitatea, înființându-se într-un timp scurt foarte multe parohii. Aceste parohii, ca celule misionare ale Bisericii, au contribuit în timp la formarea unor structuri administrativ-bisericești mai mari, cum ar fi episcopia sau mitropolia. Această grijă maternă spirituală manifestată pentru mădularele Trupului lui Hristos face ca diaspora să devină un tărâm misionar de o reală importanță pentru întreaga Biserică Ortodoxă.
-->

Manuscrisul Miniat Penticostar al Mitropolitului Anastasie Crimca

This study continues the series of descriptions of XVIIth century slavo-romanian manuscripts belonging to Metropolitan Anastasie Crimca of Moldavia already published. The presentation of this particular manuscript – to be found nowadays in the State Library Museum of History in Moscow – helps us to understand better the richness scholarly activity of this bishop, and the activity of the Moldavian Scriptorium in those
times. Created for the monastery of Dragomirna near Suceava, this unique book, which contains several miniatures, is described and analysed in all his details.

Corurile bisericești și activitatea lor cultural-misionară (zona Humorului și Câmpulung Moldovenesc), în Bucovina interbelică

Corurile bisericești sunt expresia prezenței unei vieți religioase în parohie. Cele mai multe dintre corurile bisericești au luat ființă imediat după Marea Unire. Corurile erau de plugari, țărănești, arcășești. Erau conduse de cântăreți bisericești, instruiți la școli și de oameni simpli, de diferite îndeletniciri, care aveau dragoste și talent pentru cântarea corală. În general cântau regulat, în duminici și în sărbători. În zona Câmpulung-Moldovenesc și Humor, corurile bisericești înființate participau la concursurile organizate de Mitropolie și cele mai bune erau invitate și în afara Bucovinei. Sărbătorile mari și hramurile se bucurau de prezența corurilor care într-adevăr cântau și încântau. Rolul corurilor a fost de a culturaliza parohia, de a face misiune prin cântare, de a apropia mai ușor pe om de Dumnezeu, de propagandă și de unitate a comunității. Corurile erau subvenționate de Mitropolie și se cerea demnitate și organizare conducătorilor corurilor.

Lacrimi de sfinți. Aspecte ale prigoanei împotriva credinței, în sistemul concentraționar românesc

Pr. prof. dr. Ioan C. TEȘU

The study entitled „Tears of Saints” describes a part of the humility and sufferings of the Romanian Orthodox Church, during the second half of the last century, caused by the Atheist Communist Regime. The author emphasises the brutality of the „reeducation” and of the „Pitești Experiment”, that took part in Pitești Prison. The moral and religious virtues proved by the heroes of the anti-communist fight are described in particular. Some of these sublime characters are contemporary saints who sacrificed their lives in order to save the faith and spiritual values.

Îngrijirea orfanilor de război de către Arhiepiscopia Iașilor, în vremea arhiereului Justinian Vasluianul (1945-1947)

Pr. prof. dr. Ion VICOVAN

Biserica, în general, și BOR, în special, a desfășurat în toată istoria ei o semnificativă lucrare filantropică. Aceasta a avut în vedere probleme sociale ale vremii, categoriile de persoane aflate în dificultate, precum și nevoile lor. În timpul și mai cu seamă după cel de-al Doilea Război Mondial, când Moldova a avut cel mai mult de suferit, mitropolitul de vrednică pomenire Irineu Mihălcescu l-a propus ca al doilea episcop-vicar la Arhiepiscopia Iașilor pe preotul Ioan Marina tocmai cu scopul de a organiza și coordona lucrarea socială din cuprinsul acestei eparhii (care cuprindea atunci județele Neamț, Baia, Botoșani, Dorohoi) destinată copiilor orfani. Dacă la nivelul întregii Moldove, potrivit informațiilor din epocă, se aflau 50.000 de copii orfani, numai în Arhiepiscopia Iașilor se aflau 22.215 copii orfani, dintre care 1821 copii erau orfani de ambii părinți. În acest sens, a inițiat și implementat o adevărată strategie în vederea îngrijirii orfanilor, a acceptat funcția de președinte al Apărării Patriotice-Regiunea Moldova, a avut întâlniri cu preoții eparhiei cărora le-a dat îndrumări cu privire la modul în care trebuie să lucreze în această direcție, a inițiat crearea de cantine de zi și cantine de orfani atât pe lângă bisericile de mir, cât și pe lângă mănăstiri, cele din urmă înființând și cămine pentru copiii orfani. O practică des întâlnită în acea perioadă, la nivel de parohii, a fost „praznicul școlar”, angajând astfel în această slujire cât mai mulți credincioși.