Participarea activă la cultul divin deschide credinciosului posibilitatea de a bucura de harul Întruparii și de a cunoaște în mod tainic dar în același timp real pe Hristos, punând astfel început bun procesului de sfințire și transformare a vieții sale. Același cult divin, savârșit în prezența tacută a icoanelor ne învață să discernem frumusețea chipului omului transfigurat după modelul chipului lui Hristos. Studiul de fată pune în evidență importanta icoanei în cadrul cultului liturgic, evidențiind rolul său paradigmatic în vederea actului de transformare interioara ce are loc în sufletul credinciosului. Menținând astfel echilibrul între expresie artistică și doctrină teologică icoana bizantină se descoperă liturgic în mod tainic și indică omului religios calea spre îndumnezeire.