Acest studiu prezintă în premieră, în această a doua parte a sa, având drept context istoric prima parte, închinarea Mănăstirii Sfântul Nicolae Popăuți Patriarhiei de Antiohia de către Constantin Racoviță, domnul Moldovei, aflat într-o permanență corespondență cu patriarhul Silvestru, identificarea proprietăților mănăstirii din Botoșani, din Vaslui și din Basarabia și, implicit, a noilor ctitori, prin depistarea și utilizarea surselor documentare din arhivele naționale și străine, precum și evoluția proprietăților până la secularizare.